Istoria Palatului Cotroceni, de la moșie la palat

Istoria Palatului Cotroceni, de la moșie la palat

La sfârșitul secolului al XVII-lea, voievodul Șerban Cantacuzino (1878-1788), a hotărât să întemeieze Moșia Cotroceni. Clădirea a prins viață în 1679, nefiind un palat, ci un ansamblu mănăstiresc compus din biserică, case egumenești și chiliile călugărilor. 42. Palatul Cotroceni Acest așezământ s-a transformat în timp. La început au fost construite, pe latura nordică a curții, casele domnești; acesteau au fost gazdele domnitorilor timp de aproape 100 de ani. Mai apoi, în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Ștribei, între anii 18490-1853 şi 1854-1856, așezământul a fost refăcut. De asemenea, atunci când Alexandru Ioan Cuza devine primul domnitor al Statului Național România, în anul 1862, locuințele din moșie sunt din nou refăcute, pentru a putea deveni o adevărată reședință domnească. 800px-Cotroceni_Palace_Garden_-_Bucharest_07 Abia în anul 1866, atunci când casele domnești sunt atribuite spre folosință lui Carol I, ca reședință de vară, apar schimbări radicale. După ce le folosește 20 de ani, acesta decide să mute reședința de vară la Palatul Peleș și să construiască în locul acelor locuințe un adevărat palat. În anul 1893 se începe construcția propriu-zisă, iar casele domnești și ansamblu mănăstiresc sunt demolate. Palatul Cotroceni a fost reședința Regelui Carol I, al prințului moștenitor Ferdinand și tinerei sale soții Maria, dar și a lui Mihai I.  Cotroceni_Palace_Bucharest_Romania Totuși, abia din anul 1900 acest palat începe să prindă viață, fiind în permanență amenajat. Paul Gottereau era arhitectul Casei Regale și este cel care i-a dat palatului un stil aparte, o combinație între stilul „ecletic”, cel „Art Nouveau”, cel „neobaroc” și cel „neorenaștere”. De asemenea,  între anii 1913-1915 au avut loc și amenajări interioare: Salonul de aur, salonul verde, Dormitorul argintiu etc.

Cotroceni_Palace_Museum_Bucharest_Romania

Cotroceni_palace_Bucharest După abdicarea forțată din 1947 a lui Mihai I, mai multe piese de mobilă și obiecte din palat au fost furate, distruse sau arse în curte. Abia în anul 1977, după cutremur, Ceaușescu a decis să restaureze palatul și să-l folosească ca un spațiu de înaltă reprezentare socialistă.

800px-Cotroceni_Palace_Garden_-_Bucharest_08 palatul-cotroceni-se-renoveaza-vezi-cat-ne-costa-lucrarile-la-resedinta-prezidentiala-116839 Astăzi ansamblu Cotroceni este sediul Președinției României și are și un Muzeu Național, în latura veche a palatului. Acesta se poate vizita de marți până duminică, între 9:30 și 17:30. Mai multe detalii puteți găsi aici.   surse foto: 1, 2, 3 surse info: 1, 2

Descoperă Muzeul Național al Țăranului Român

Descoperă Muzeul Național al Țăranului Român

Aproape de Piața Victoriei se află Muzeul Național al Țăranului Român, într-o clădire construită în perioada 1912-1941, de către arhitectul N. Ghica-Budești. 

targ-cu-mesteri-si-produse-traditionale-la-muzeul-taranului-roman

Muzeul a fost numit așa abia după 1990. Deși atunci când a fost înființat, la 1 octombrie 1906, se numea Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, din 1953 a fost numit Muzeul Lenin-Stalin, iar mai apoi Muzeul Partidului. Clădirea în care funcționează muzeul este în stilul neo-românesc și este declarată monument istoric. Stilul acesta este inspirat din tradiția brâncovenească, iar clădirea a fost finalizată în 1941. Zidăria este din cărămidă roșie, arcadele sunt traforate, iar foișorul ne amintește de clopotnițele vechilor mănăstiri, conferint clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.

muzeultaranuluiroman-icoanasala2

Acest muzeu nu este un „muzeu etnografic” în adevăratul sens al cuvântului. Așa cum declară Bernea, care a avut funcția de director general al Muzeului Țăranului Român: „Vom studia satul, omul actual, ţăranul aşa cum este, dar vom dar vom înţelege ce s-a întîmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradiţional”. Muzeul a devenit cunoscut datorită colecțiilor sale formate din 100.000 de obiecte, reușind să primească, în mai 1996, Premiul Muzeul European al Anului, acordat de către Forumul Muzeului European. În cadrul muzeului puteți găsi diverse colecții: de ceramică, port popular, lemn, mobile etc. muzeul-taranului-roman-primavara De asemenea, în curtea muzeului găsim și o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, strămutată aici în anul 1992. Muzeul este deschis de marți până duminică,  între orele 10.00 şi 18.00, iar biletul costă 8 lei pentru adulți, 4 lei pentru pensionari și 2 lei pentru elevi și studenți. sursă info: 1, 2 sursă foto: 1, 2, 3

Școala Centrală din București

Școala Centrală din București

București este un oraș plin de istorie și, mai mult decât atât, de clădiri care au o istorie în spate. Școala Centrală din București este o astfel de clădire.

În anul 1851 domnitorul Barbu Stirbey a hotărât să înființeze „Pensionatul Domnesc de Fete”, care a devenit mai apoi Școala Centrală de fete. Aceasta este una dintre cele mai vechi școli din București, iar prestigiul acesteia este dat de faptul că acolo mergeau fiicele marilor demnitari sau boieri ai țării, care reprezentau elita în acele vremuri. La sfârșitul secolului școala a primit un alt titlu, datorită faptului că a fost construit noul sediu de către arhitectul Ion Mincu. Acesta și-a câștiga reputația prin faptul că a inițiat stilul de arhitectură neo-românesc.

home2

Iar clădirea Școlii Centrale se numără printre primele clădiri din București construite în acest stil. Lucrările la clădire au început în anul 1890. De la început ne impresionează porticul amplu al curții interioare, dar și briul sculptat din ceramică și ancadramentele decorate ale ferestrelor, ambele fiind elemente distinctive pentru stilul neoromânesc. De asemenea, culoarele par așa împunătoare și datorită faptului că coloanele de piatră se închid în bolți trilobate. Clasele și intrarile acestora arată deosebit, ușile fiind înalte și încadrate de un chenar sculptat deasupra, unde este indicat nunmărul clasei în cifre romane pictate. Există și un „hol de onoare”, unde se află cancelaria, cabinetul directoarei și secretariatul. Chiar și tavanul este deosebit, fiind format din panouri din lemn pictat, cu nuanțe de albastru deschis și roșu pompeian.    

Scoala_centrala_de_fete_imagine_din_curtea_interioara

 

Alte câteva lucruri interesante despre Școala Centrală: 

- În curtea interioară sunt enumerate, pe tot conturul sculptat, toate numele marilor voievozi ai țărilor române;
- Curtea interioară constituie inima școlii, dar și sanctuarul său de liniște și cugetare. Acum mult timp, accesul în acest loc era interzis elevilor;
- În centrul curții se află și astăzi frasinul centenar plantat în 1980
- Școala este cunoscută ca fiind o școală foarte bună pentru predarea limbilor străine, în special franceza
- Câteva personalități cunoscute au fost eleve ale Școlii Centrale: Oana Pellea, Smaranda Gheorghiu, Lucia Demetrius și altele.

 

IMG_9812

 

 

Istoria Parcului Cișmigiu

Istoria Parcului Cișmigiu

Acum că a venit martie și în curând va veni și vremea frumoasă, este timpul să ne gândim pe unde ne putem plimba prin București.

inparc-gallery-1299079513

 

Parcul Cișmigiu a luat naștere în anul 1779, când domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti, și-a dorit construirea a două cismele în București. Pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei Vodă, s-a construit atunci prima cișmea, iar în vecinătatea acesteia s-a cosntruit reședința Dumitru Sulgiu-basa, care era șeful lucrărilor de cișmele din oraș și era numit „marele cișmigiu”. El era responsabil de supravegherea curgerii apelor.

Anual inundații umflau lacul Cișmigiu, asta fiind și una din cauzele pentru care orașul nu s-a extins prea mult în acea vreme. În anul 1830, generalul Pavel Kiseleff a cerut secarea bălții, dorindu-și să transforme terenul într-o grădină publică. Însă acest lucru s-a întâmplat abia în anul 1847, când Gheorghe Bibescu l-a chemat pe grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fost direct al Grădinilor Imperiale din Viena, să transforme terenul într-o grădină frumoasă.

Cismigiu-Garden-Bucharest-3

Anul 1952 a fost cel mai important an pentru transformarea grădinii, deoarece Barbu Știrbei, cel care l-a urmat pe Gheorghe Bibescu, hotărăște să fie săpat un helesteu și un canal de legătura cu Dâmbovița. În anul 1854, au fost încheiate lucrările de infrumusețare și Grădina Cișmigiu a fost ogicial înaugurată.

În anul 1883, iarna, datorită faptului că lacul din grădina a înghețat, s-au organizat concursuri pe gheață. În timp, Primăria a cumpărat și o parte din terenul familiei Crețulescu, mărind astfel grădina Cișmigiu cu 15.000 de metir pătrați. Mai apoi au fost aduse și lebede și pelicani iar, în anul 1943, a fost realizată Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile unor mari scriitori români, cum ar fi Mihai Eminescu, Ion Luca Caagiale, Ion Creangă și Vasile Alecsandri.

14110269101bab4839

De asemenea, în parc se mai găsesc și alte „atracții”, cum ar fi monumentul construit pentru cinstirea soldaților francezi din Primul Război Mondial sau La cetate, unde puteți găsi ruinele unei mănăstiri cosntruite de logofatul Văcărescu în 1756, de unde pornea unt unel secret care lega Palatul Crețulescu de malul plin de ascunzișuri al Dâmboviței.

 

sursă foto 1, 2, 3
sursă informații

Calea Victoriei și istoria ei

Calea Victoriei și istoria ei

Calea Victoriei este una dintre cele mai faimoase străzi din București. Însă v-ați întrebat vreodată care este istoria ei? Pe la sfârșitul secolului XVII, Constantin Brâncoveanu și-a dorit o stradă care să conecteze palatul său de pe malul râului Dâmbovița cu terenul pe care îl deținea în Mogoșoaia. calea victoriei la palatul telefoanelor_L De aceea la început strada s-a numit „Podul Mogoșoaiei”, fiind pavată cu trunchiuri de stejar. Abia in anul 1825 Podul Mogoșoaiei a fost pavat cu piatră. Nicio altă stradă din București nu are o astfel de istorie glorioasă! De la începuturi boieri bogați și-au constrit casele în aproprierea Curții Domnești. Așa că, în timp, Podul Mogoșoaiei a devenit locul multor instanțe boierești, hanuri și mănăstiri celebre. Din secolul XIX, imediat după ce principatele au scăat de influența otomană, a fost deschisă o poartă către modernizare. teatru-national Hanurile au fost transformate în hoteluri, iar casele boierești au fost înlocuite de case în stil neoclasic. Vechiul Teatru Național (astăzi Hotel Novotel), a fost construit în anul 1852 ca o instituție simbolică, unde aveau loc diverse spectacole și fermecătoare baluri. Până să fie distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, zona din jurul teatrului reprezenta zona centrală pentru restaurante, cafenele, locuri de modă și săli de divertisment. calea-victoriei-la-cercul-militar_l11 Calea Victoriei a devenit astfel un loc de promenadă pentru societatea boemă: actori, scriitori și jurnaliști, care se întâlneau în faimoase cafenele, berării și terase din zona teatrului. După câștigarea Războiului de Independență, în anul 1877, strada a fost redenumită „Calea Victoriei”, iar câteva dintre cele mai importante instituții ale României moderne au fost construite la marginea ei, proiectate de către arhitecți români și francezi. ateneul-roman-foto-vechi Ateneul (1889, Albert Galleron), Fundația Universitară Carol 1 (1895, Paul Gottereau), Palatul Poștei (1900, Alexandru Săvulescu) – astăzi Muzeul Național de istorie a României, Casa de Depuneri (1901, Paul Gottereau) – actualul Palat CEC, Cercul Militar (1912, Dimitrie Maimarolu). Până la începutul secolului XX, București a devenit cunoscut ca fiind „Micul Paris din Balcani”. Partea de nord a străzii a păstrat stilul boem al reședințelor boierești, înconjurate de grădini, înfățișând stilul de viață din mijlocul secolului XIX, dar și clădiri împunătoare, precum Palatul Cantacuzino, în prezent Muzeul Național George Enescu.   img_2378 Piața Palatului a fost un alt punct important pe Calea Victoriei, instituțiile culturale fiind în jurul ei: Ateneul și Palatul Regal (astăzi MNAR). Aici găsim și clădirea din care Nicolae Ceaușescu a ținut ultimul său discurs, înainte de a pleca cu un elicopter, în 1989. După căderea comunismului,piața a fost numită Piața Revoluției.

sursă informații

Explorând Gara Obor

Explorând Gara Obor

În București, Căile Ferate Române au reprezentat un factor esențial în procesul de industrializare al orașului. Impactul CFR-ului a fost destul de mare, prin contractele sale cu fabricile din București, prin influențarea urbanistică a orașului și prin permiterea transportului ieftin al mărfurilor, care a condus la o stimulare a dezvoltării economice ale orașului. P1070393 Pe 1 februarie 1903 a fost inaugurată Gara Obor. Pentru acea vreme, gara era poziționată la periferia orașului, datorită motivelor economice legate de achiziția terenului, dar și pentru a nu provoca disconfort zonelor rezidențiale. Gara Obor a fost amplasată acolo și datorită faptului că în apropriere se ținea oborul (adică târgul). Gara_Obor1 Nu se știe exact cine a fost arhitectul: unele surse îl citeazp pe Petre Antonescu, altele pe  Constantin Giogolea. Stilul arhitectural nu este unul specific românesec; acesta cuprinde elemente specifice construcțiilor de la începutul secolului al XX-lea. Există un portal monumental, o arcadă masivă din piatra cu ceas, două turnuri, parter și doă etaje. Peronul încă păstrează structura metalică originală. Pe de altă parte, tâmplăria originală a fost înlocuită cu geamuri termopan. Totuși, chiar dacă în anul 2007 a avut loc un încendiu care a distrus o parte din acoperiș, clădirea este încă într-o stare bună de conservare. În prezent, Gara Obor nu este foarte populată, însă încă are o frumusețe aparte.       sursă informații